Decizia CCR nr. 897/2021Punctul 20

20. Criticile formulate prin raportare la dreptul la apărare vădesc confuzia dintre, pe de o parte, chestiunea renunțării la un drept legal, în particular dreptul la salariu, și, pe de altă parte, chestiunea executării de către angajator a obligației legale de a achita salariul. Aceste problematici sunt distincte: simplul fapt că legiuitorul interzice renunțarea la dreptul de a încasa salariul nu are nicio repercusiune asupra executării contractului de muncă și, implicit, a dovedirii faptului plății salariului. Astfel, prevederile criticate interzic renunțarea la dreptul de a primi salariul, prin act unilateral al angajatului sau pe calea unei tranzacții încheiate între angajat și angajator, și nu au o legătură directă cu faptul plății și primirii acestuia. Cum s-a menționat, recunoașterea primirii salariului reprezintă o simplă chestiune de executare a raporturilor de dreptul muncii. Prin urmare, interdicția impusă salariatului de a renunța la dreptul de a primi salariul nu îl împiedică pe angajator de a se prevala, în dovedirea executării obligațiilor contractuale, de eventuala recunoaștere scrisă a angajatului că a primit salariul. În aceste condiții, și critica formulată din perspectiva dreptului la apărare este neîntemeiată. ...