Decizia CCR nr. 890/2021Punctul 13

13. Referitor la dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, autorii susțin că acestea contravin principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale, dar și principiului proporționalități sancțiunii, încălcând prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Legea nr. 24/2000 și ale art. 1 și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane, fără a exista o autorizație taxi sau copie conformă pentru efectuarea serviciului, se poate dispune suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare pe o perioadă cuprinsă între 6 și 12 luni. Răspunderea juridică pentru săvârșirea unei fapte contravenționale își are temeiul în săvârșirea acesteia cu vinovăție. Subiectul activ al contravenției este persoana fizică ce săvârșește o faptă prevăzută de legea contravențională, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate. Prin urmare, calitatea de contravenient este dată de îndeplinirea tuturor condițiilor obiective și subiective privind existența contravenției. Individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată contravenientului se realizează conform principiilor legalității, individualității, proporționalității și personalității sancțiunii aplicate, principii specifice dreptului penal, care, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și instanțelor naționale, sunt asimilate și în materie contravențională. Oportunitatea aplicării unor astfel de măsuri nu poate fi sustrasă controlului judecătoresc, de vreme ce și sancțiunile complementare pot avea natura juridică de acuzație în „materie penală“, dacă măsurile dispuse au caracter atât preventiv, punitiv, cât și disuasiv, specific pedepselor accesorii. Prin urmare, aplicarea sancțiunilor contravenționale trebuie să fie în acord cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu art. 21 alin. (3) din Constituție. Or, dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 sunt neconstituționale, având în vedere faptul că acestea permit aplicarea sancțiunii contravenționale complementare unei persoane ce nu întrunește calitatea de subiect activ al faptei contravenționale - proprietarul autoturismului, în privința căruia se dispune măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare. ...