Decizia CCR nr. 890/2021Punctul 20

20. Referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, instanța reține că acest text de lege instituie o veritabilă sancțiune complementară, aplicabilă proprietarului unui autoturism utilizat pentru efectuarea de transport public de persoane cu nerespectarea dispozițiilor legale, sancțiune aplicabilă indiferent dacă persoana care a efectuat activitatea de transport și căreia i se aplică sancțiunea principală este sau nu aceeași cu proprietarul autoturismului. Instanța apreciază că sancțiunea suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului respectiv pentru o perioadă de 6 luni reprezintă în fapt o restrângere a dreptului de proprietate asupra autoturismului în ceea ce privește prerogativa folosinței și prerogativa dispoziției. Instanța consideră că susținerile petentului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt neîntemeiate. Astfel, deși Legea nr. 38/2003 nu prevede în mod expres posibilitatea proprietarului de a contesta sancțiunea complementară a suspendării dreptului de utilizare a autoturismului, acesta poate formula plângere contravențională în temeiul art. 31 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, conform căruia partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării. Deși art. 31 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la persoana căreia îi aparțin bunurile confiscate, instanța apreciază că acest text poate fi aplicat prin analogie și în ipoteza reglementată de art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, având în vedere că atât confiscarea, cât și suspendarea dreptului de a utiliza un bun constituie restrângeri ale prerogativelor dreptului de proprietate pe care le suportă proprietarul bunului în cazul în care nu are și calitatea de contravenient. Din acest motiv, instanța apreciază că simpla omisiune a legiuitorului de a reglementa în mod expres o cale de atac specifică, pusă la dispoziția proprietarului autoturismului al cărui drept de utilizare este suspendat, nu constituie un motiv de neconstituționalitate a art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil, deoarece, din ansamblul normelor care constituie dreptul comun în materie contravențională, se poate deduce existența dreptului proprietarului de a formula plângere contravențională împotriva acestei sancțiuni complementare. ...