Decizia CCR nr. 848/2021Punctul 13

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 56 alin. (4) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, ale art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, precum și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. În legătură cu obiectul excepției, Curtea reține că, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Având în vedere că în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă procesul a fost început anterior acestei date, Curtea reține că sunt aplicabile dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, astfel încât urmează să se pronunțe asupra acestor din urmă prevederi legale, precum și asupra dispozițiilor art. 56 alin. (4) din Legea nr. 188/2000, republicată, potrivit cărora: – Art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013: „De asemenea, în aceste procese [cele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi - s.n.] nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“; ... – Art. 56 alin. (4) din Legea nr. 188/2000: „(4) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului.“ ... ...