Decizia CCR nr. 839/2021Punctul 6

6. Susține că, în totală contradicție cu normele Constituției și ale legii civile, legiuitorul a stabilit prin art. 11 din Legea nr. 77/2016 că aceasta este aplicabilă atât contractelor aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după aceasta dată, inclusiv contractelor care formează obiectul unei executări silite, astfel cum este prevăzut de art. 8 alin. (5) din actul normativ criticat. Prin urmare, legea stabilește un nou regim juridic cu privire la încetarea raporturilor juridice create în baza unui contract de credit ipotecar indiferent de: (i) momentul încheierii sale (înainte sau după intrarea în vigoare a legii); (ii) modul executării sale (de bunăvoie sau prin exercițiul coercitiv al statului prin instituirea măsurilor de executare silită); (iii) forma și condițiile sale (cele stabilite de părți sau cele cenzurate de o instanța de judecată). Din analiza prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 se constată că aceasta este aplicabilă atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată. Or, prin compararea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție cu cele ale art. 11 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 77/2016 reiese în mod evident că aceasta nu poate fi aplicabilă decât contractelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi. Totodată, Legea nr. 77/2016 stabilește că aceasta se aplică atât contractelor de credit încheiate direct cu instituțiile bancare, cât și celor cesionate de acestea altor persoane juridice instituții nebancare. Prin urmare, principiul neretroactivității legii trebuie analizat prin prisma ambelor ipoteze, și nu prin limitare la situațiile contractelor de credit încheiate direct cu instituțiile financiare. Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 prevede că „prezenta lege se aplică raporturilor dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor“. În acest context, susține că, în ceea ce privește raporturile juridice încheiate între cesionari și consumatori, acestea trebuie analizate prin prisma teoriei drepturilor câștigate, raportat la dreptul de proprietate pe care îl deține cesionarul asupra creanței. Aplicarea retroactivă a legii în acest caz echivalează cu situația în care legiuitorul intervine și dispune indirect și asupra unui raport juridic încheiat definitiv, cel dintre cedent și cesionar, căruia nu îi pot fi aplicabile prevederile acestei legi, întrucât acesta nu se poate prevala de producerea efectelor raportului juridic în timp. Autoarea excepției susține că atât timp cât Legea nr. 77/2016 permite stingerea tuturor datoriilor, atât a celor deja născute, cât și a celor viitoare, este evident că dispozițiile acesteia retroactivează. Creanțele băncilor, precum și cele ale cesionarilor reprezintă un drept de proprietate, un drept câștigat sub imperiul vechii legi, drept care este anulat prin Legea nr. 77/2016 tocmai prin efectul retroactiv al acesteia. ...