Decizia CCR nr. 839/2021Punctul 9

9. În fine, apreciază că dispozițiile Legii nr. 77/2016 încalcă și principiul securității juridice prin faptul că: (i) prevăd posibilitatea retroactivării legii, deși Constituția stabilește foarte clar care sunt domeniile dreptului în care se poate deroga de la principiul neretroactivității; (ii) intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voința părților la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea; (iii) creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, aceasta devenind practic inaccesibilă. Cu eludarea totală a principiului securității juridice, Legea nr. 77/2016 instituie aceeași modalitate de stingere a datoriei consumatorului decurgând dintr-un contract de credit și pentru care s-a emis o garanție constând într-un bun imobil, atât pentru consumatorii parte dintr-un contract de credit în derulare, cât și pentru cei parte într-un contract de credit denunțat unilateral de către creditor și aflat în executare silită. Așa fiind, susține că prevederile Legii nr. 77/2016 sunt total incerte și instituie doar noțiunea de contract în derulare, fără a da o explicație aferentă acestor contracte. De asemenea, arată că prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, această lege instituie trei termene procedurale diferite pentru proceduri similare. Astfel, Legea nr. 77/2016 face diferențe și defavorizează creditorii între ei prin fixarea unor termene diferite de apel, deși cele două acțiuni - contestație împotriva notificării și cererea prin care se solicită obligarea creditorului la încheierea actului de dare în plată/ștergerea datoriei - au aceeași finalitate, respectiv ștergerea din evidențele creditorului a datoriei debitorului, cu toate că o lege ar trebui să fie dată în scopul stabilizării securității juridice, iar nu al destabilizării acesteia. ...