Decizia CCR nr. 823/2021Punctul 35

35. În acest sens, Curtea observă că situațiile juridice reglementate de cele două texte legale, respectiv art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 și art. 509 alin. (1) pct. 8 din actualul Cod de procedură civilă, sunt esențialmente diferite, astfel că nu se justifică aplicarea unui tratament juridic identic. Prin decizia citată, Curtea Constituțională a extins posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești și cu privire la cele prin care, deși nu s-a evocat fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări sancționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea Constituțională a reținut, în esență, că, în cazul în care nu ar fi susceptibile de revizuire și hotărârile care nu evocă fondul, statul român și-ar încălca obligațiile internaționale asumate prin ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, implicând, așadar, nesocotirea principiului îndeplinirii exacte și cu bună-credință de către statul român a obligațiilor ce îi revin din tratatele la care este parte, statuat de art. 11 din Constituție. Elementul esențial care a stat în centrul raționamentului Curții Constituționale a fost existența unei hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a reținut că, în cadrul unui proces soluționat de o instanță națională, au fost nesocotite drepturi fundamentale. O astfel de hotărâre nu poate să își mențină efectele în urma constatărilor instanței europene de contencios al drepturilor omului, ci trebuie să fie susceptibilă de a fi supusă revizuirii, indiferent dacă prin aceasta s-a evocat sau nu fondul. ...