Decizia CCR nr. 813/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât legiuitorul nu definește sensul sintagmei „alte persoane“ din cuprinsul acestora, nearătând care sunt persoanele care pot efectua înregistrări ce pot fi folosite drept probe de către organele de urmărire penală. Se susține că, în lipsa unor astfel de precizări legale, aplicarea prevederilor art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală este supusă arbitrarului, existând posibilitatea de a conferi calitatea de mijloc de probă chiar și unor înregistrări efectuate de Serviciul Român de Informații, conform dispozițiilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României. Se susține că o astfel de posibilitate a fost evidențiată, de altfel, de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, paragrafele 27-29. Se arată că, pentru motivele anterior menționate, textul criticat contravine dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la apărare, precum și principiului securității raporturilor juridice, astfel cum acesta rezultă din prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii, precum și la drepturile fundamentale anterior menționate. ...