Decizia CCR nr. 780/2021Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, nr. 901 din 17 iunie 2009, nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 783 din 26 septembrie 2012, nr. 224 din 13 martie 2012, nr. 448 din 29 octombrie 2013 și nr. 866 din 10 decembrie 2015. Se susține că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie o aplicare prin analogie a legii procesual penale, realizată prin extinderea, în cazul mandatului european de arestare, a aplicării unei prevederi legale referitoare la extrădare, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale invocate. Se arată, în acest sens, că prin interpretarea anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, fără a avea competența de a legifera, s-a substituit Parlamentului și că reglementarea mandatului european de arestare, la nivel european și la nivel național, nu cuprinde dispoziții legale referitoare la întreruperea prescripției executării pedepsei. Se susține că această extindere prin analogie a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 încalcă principiul separației puterilor în stat, este în defavoarea inculpatului și constituie o încălcare a principiului securității juridice și a principiului legalității. ...