Decizia CCR nr. 710/2021Punctul 5

CCR · decizie de neconstituționalitate · 02.11.2021 · dosar 2.122/104/2018
Punctul 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în primul rând, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2018 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) , ale art. 133 alin. (1) și ale art. 134 alin. (4) din Constituție, deoarece a fost emisă fără a exista avizul Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM). Se arată că, în baza art. 133 alin. (1) din Constituție, CSM este garantul independenței justiției, motiv pentru care trebuie să acționeze în acest sens, inclusiv în ceea ce privește actele normative referitoare la autoritatea judecătorească. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „în cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative inițiatorul trebuie să solicite avizul autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării.“ Un astfel de caz este prevăzut de dispozițiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, care prevăd că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești“, iar, conform art. 32 alin. (1) din aceeași lege, „în cazurile în care legea prevede avizul conform, aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Dacă legea prevede consultarea sau avizul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta nu este obligatoriu.“ CSM, în calitate de garant al independenței justiției, conform art. 133 alin. (1) din Constituție, are, potrivit Legii nr. 317/2004, atribuții referitoare la apărarea judecătorilor și procurorilor împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea (art. 30), cariera judecătorilor și procurorilor (art. 35), admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor (art. 36), organizarea și funcționarea instanțelor și a parchetelor (art. 37). În consecință, proiectele de legi care implică un aviz al CSM sunt cele privind statutul judecătorilor și procurorilor (care cuprind dispoziții referitoare la drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor, incompatibilități și interdicții, numirea, promovarea, suspendarea și încetarea funcției de judecător sau procuror, delegarea, detașarea și transferul judecătorilor și procurorilor, răspunderea acestora etc.), reglementat în prezent prin Legea nr. 303/2004, organizarea judiciară (instanțele judecătorești - organizare/ competențe/conducere, Ministerul Public - organizare/ competențe/conducere, organizarea și funcționarea Institutului Național al Magistraturii, compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor, bugetele instanțelor și parchetelor etc.), reglementată în prezent prin Legea nr. 304/2004, sau organizarea și funcționarea CSM, cu sediul materiei în Legea nr. 317/2004 (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 63 din 8 februarie 2017), care reglementează inclusiv organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare. În condițiile prevăzute de lege, este obligatorie solicitarea avizului CSM, iar nu și respectarea acestuia. Dar în cazul în care nu este cerut sau nu este așteptată comunicarea sa într-un termen rezonabil sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora respectarea legilor este obligatorie, chiar și pentru Guvern. Această concluzie nu poate fi schimbată nici de unele constatări ale Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 455 din 4 iulie 2018, paragraful 68). Atribuția de avizare a actelor normative de către instituțiile publice interesate nu este una pur formală și nici nu trebuie înțeleasă în sensul că simpla solicitare a avizului (cu adoptarea îndată după solicitare a actului normativ) este suficientă pentru a fi îndeplinită cerința constituțională. Lipsa sancționării unui astfel de comportament înseamnă acceptarea caracterului derizoriu al procedurii de avizare a actelor normative, respectiv a posibilității ca, în realitate, să se promoveze acte normative (sub eventualul pretext al urgenței) fără niciunul dintre avizele prevăzute de lege. Prin aceeași atitudine de ignorare a lipsei avizului CSM au fost încălcate și prevederile art. 1 alin. (3) , referitoare la principiul statului de drept, în sensul că prevederile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 erau obligatorii și pentru Guvern. În plus, prin ignorarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție au fost încălcate și prevederile art. 133 alin. (1) din Constituție, în sensul că neavizarea actului normativ criticat echivalează cu o încălcare a rolului constituțional al CSM de garant al independenței justiției. De asemenea, a fost încălcat art. 134 alin. (4) din Constituție. ...
Sursa oficială ↗