Decizia CCR nr. 702/2021Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia rețin că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 reglementează o cauză de reducere a limitelor speciale ale pedepsei pentru anumite infracțiuni, în anumite condiții. Astfel, infracțiunile trebuie să se încadreze în ipoteza normei juridice, respectiv în categoria infracțiunilor reglementate la art. 8 și 9 din lege, iar inculpatul trebuie să achite integral prejudiciul. Subliniază astfel că, pentru a putea beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, trebuie îndeplinită condiția premisă a recuperării integrale a prejudiciului ce rezultă în urma săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. Susțin însă că, în cauză, în faza de urmărire penală, prejudiciul a fost calculat în mod nelegal prin expertiză, așa încât autorii au fost puși în situația de a achita prejudiciul stabilit în faza de urmărire penală, calculat în mod greșit de către organele de urmărire penală, suma fiind mult superioară celei reale, sau de a renunța la beneficiul de a li se reduce pedeapsa la jumătate. În aceste condiții, afirmă că se creează o situație discriminatorie între persoane care se află în aceeași situație procesuală (acuzați de săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală), independent de atitudinea acestora, raportat doar la corectitudinea cu care organul de urmărire penală înțelege să stabilească prejudiciul. Susțin că este incompatibilă cu principiul constituțional al egalității în fața legii situația în care o persoană poate beneficia de o cauză de reducere a pedepsei în funcție de modalitatea în care organele de urmărire penală înțeleg să își exercite atribuțiile. Susțin, totodată, că se aduce atingere și dreptului la apărare, întrucât autorii excepției se află în situația în care sunt obligați să recunoască prejudiciul stabilit discreționar de parchet, având drept temei o expertiză realizată în lipsa întregului material probator, în condițiile în care nu li s-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză în faza de urmărire penală. Rețin că au la îndemână opțiunea de a invoca dispozițiile art. 75 alin. (2) din Codul de procedură penală, în sensul în care acoperirea prejudiciului poate fi calificată drept o circumstanță atenuantă, însă observă că aceasta din urmă are o aplicabilitate facultativă și, totodată, nu înlătură discriminarea vădită între situația persoanelor al căror prejudiciu a fost corect stabilit și aceea a autorilor excepției. ...