Decizia CCR nr. 17/2026Punctul 10

10. Autorul excepției din Dosarul nr. 2.512D/2021 consideră că, pentru a răspunde imperativului principiului nediscriminării și egalității în fața legii, dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 trebuie să fie operante pentru toți inculpații aflați în aceeași situație juridică. Din perspectiva succesiunii în timp a legii penale, autorul apreciază că dispozițiile criticate reprezintă o lege penală mai favorabilă, deoarece înainte de soluționarea definitivă a cauzei nu exista opțiunea înlocuirii răspunderii penale, prin repararea integrală a prejudiciului și plata sumei suplimentare de 20% din valoarea acestuia, și nici posibilitatea, în unele situații, de a fi aplicată pedeapsa amenzii. În final, consideră că, în situația inculpaților condamnați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021 pentru o infracțiune de evaziune fiscală, având asociat un prejudiciu mai mic de 50.000 euro (în echivalent în lei), care a fost integral recuperat în cursul urmăririi penale sau al judecății, își găsește aplicabilitatea art. 6 alin. (3) din Codul penal, astfel încât condamnatul ar trebui să beneficieze de prevederile legii anterior menționate, ca lege penală mai favorabilă. Apreciază că aceste dispoziții se aplică tuturor participanților condamnați, inclusiv celor care nu au contribuit în mod direct la recuperarea prejudiciului, conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2021. Invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 101 din 17 februarie 2021, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005. ...