Decizia CCR nr. 708/2021Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 136 alin. (2) din Codul penal sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție, astfel cum se interpretează și se aplică în lumina Primului Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, susține că aplicarea pedepsei cu amenda societăților sau altor persoane juridice aflate în faliment are ca efect diminuarea sumei ce urmează a fi recuperată de către creditorii falitului. Invocă, cu titlu de exemplu, Hotărârea din 30 iunie 2005, pronunțată în Cauza Teteriny împotriva Federației Ruse, în care s-a stabilit că noțiunea de bun acoperă și o creanță suficient de certă, pentru ca reclamantul să poată avea speranța legitimă că va obține un avantaj patrimonial. De asemenea, susține că, acționând fără nicio justificare rezonabilă, echitabilă, în sensul diminuării șanselor de realizare a creanțelor deținute asupra unei persoane juridice falite, statul își încalcă propria obligație de a garanta proprietatea. Statul preia ceea ce ar trebui să se transmită creditorilor, amenda penală în acest caz echivalând cu o expropriere în alte condiții decât cele permise de art. 44 alin. (3) din Constituție. Susține că, prin aplicarea unei amenzi penale, se majorează numărul creditorilor falitului, amenda fiind o creanță bugetară cu rang prioritar. ...