Decizia CCR nr. 708/2021Punctul 17

17. Deși Codul penal în vigoare nu mai menține dispozițiile art. 52 din Codul penal din 1969 cu privire la pedeapsă și scopul acesteia, Curtea reține că, indiferent de tipul pedepsei (privative sau neprivative de libertate), aceasta rămâne principalul mijloc de realizare a scopului legii penale. Scopul pedepsei coincide cu scopul legii penale și reprezintă atât un mijloc de reeducare a condamnatului, cât și o măsură de constrângere a acestuia. Așadar, Curtea reține că scopul pedepsei îl constituie, pe de o parte, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar, pe de altă parte, constrângerea persoanei condamnate, care implică o restrângere a drepturilor acesteia justificată de fapta comisă. În ceea ce privește pedepsirea persoanelor juridice (răspunderea corporativă), Curtea reține că sancțiunile monetare au fost întotdeauna principalul remediu. Scopul pedepsei în această materie nu este acela de a înceta activitatea societății ori de a diminua suma ce urmează a fi recuperată de către creditorii falitului, în cazul persoanei juridice aflate în insolvență, astfel cum susține autoarea din prezenta cauză, ci de a determina persoana juridică să-și desfășoare legal activitatea de afaceri. Așa fiind, atunci când instanța de judecată apreciază că se impune aplicarea pedepsei amenzii în cazul persoanei juridice, ea trebuie să aibă în vedere esența, funcția, dar și scopul pedepsei, deoarece, deși se sancționează o faptă trecută, se urmărește prevenirea pentru viitor a săvârșirii altor sau a acelorași fapte de către aceeași persoană juridică. ...