Decizia CCR nr. 685/2021Punctul 8

8. În susținerea acestor critici, arată că, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 7.193 din 8 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, și Decizia nr. 647 din 25 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, creanța constând în sumele solicitate la restituire de angajatorul plătitor ca fiind achitate salariaților săi cu titlu de indemnizații de concedii medicale care depășesc suma contribuțiilor de concedii și indemnizații datorate de plătitor către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate are natură fiscală. Potrivit art. 219 din Codul de procedură fiscală, dreptul contribuabilului/ plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. În același sens dispuneau și prevederile vechiului Cod de procedură fiscală, și anume art. 135 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Or, în vreme ce casele de asigurări de sănătate pot recupera de la angajatorii plătitori sumele achitate în mod excedentar cu titlu de indemnizații în cadrul termenului general de prescripție în materie fiscală, de 5 ani - potrivit art. 42 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, coroborat cu dispozițiile art. 110 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv cu cele ale art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 -, angajatorii plătitori pot recupera aceleași sume reprezentând indemnizații achitate către beneficiari în mod excedentar față de sumele datorate Fondului național unic de asigurări de sănătate (FNUASS) cu titlu de contribuții de concedii și indemnizații într-un termen de numai 90 de zile de la momentul la care aceștia devin îndreptățiți la restituire. Se configurează, în raport cu cele de mai sus, antinomiile legislative relevate de interpretarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 în coroborare cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 (pentru cererile corespunzătoare perioadei septembrie-decembrie 2015) și, respectiv, în coroborare cu prevederile Legii nr. 227/2015 (pentru cererile corespunzătoare perioadei ianuarie 2016-iulie 2016), care circumstanțiază și diferența de tratament juridic instituită între angajatorul plătitor și casele de asigurări de sănătate. Or, cel puțin în ceea ce privește antinomia legislativă ce rezultă din interpretarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 în coroborare cu prevederile Legii nr. 227/2015, aceasta va trebui întotdeauna soluționată în favoarea legii, având în vedere că dispozițiile Codului de procedură fiscală constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor fiscale. ...