Decizia CCR nr. 680/2021Punctul 21

21. Curtea reține că dispozițiile legale criticate, prin folosirea sintagmei „numai cu apel“ și prin raportare la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 sau la art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, după caz, exclud posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii date conform art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. O asemenea soluție legislativă nu reprezintă decât valorizarea unui criteriu ce ține de materia în care se instituie regula potrivit căreia hotărârile pronunțate nu sunt supuse recursului. Curtea observă că, în cauza de față, materia exceptată de la posibilitatea formulării căii de atac a recursului este cea a hotărârilor pronunțate în domeniul Legii nr. 165/2013, lege care are un obiect propriu de reglementare, cuprinzând reguli specifice, adoptate de legiuitor în considerarea caracteristicilor proprii procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, așa cum acesta a fost configurat în baza marjei statului de apreciere cu privire la soluțiile legislative adecvate acestui scop. Faptul că reglementarea criticată nu permite recursul conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 sau art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă se datorează tocmai criteriului materiei, care este, în cazul de față, identificabil prin însuși obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013. ...