Decizia CCR nr. 670/2021Punctul 34

34. Evident, legiuitorul este liber să acorde sau să nu acorde astfel de beneficii, cum este și indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010. Astfel, în Decizia nr. 632 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 26 noiembrie 2018, paragraful 42, Curtea a statuat că, la nivel constituțional, materia asigurărilor sociale și a asistenței sociale este guvernată de principiul potrivit căruia art. 47 alin. (2) din Constituție conferă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 349 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018). În exercitarea acestei largi marje de apreciere, statul este însă ținut, în anumite situații, cum este și cea de față, de exigența de a se asigura că, odată reglementat un beneficiu, acesta este acordat în mod nediscriminatoriu. Această soluție este, de altfel, singura care poate adapta legislația actuală la exigențele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia, „deși Protocolul nr. 1 nu include dreptul de a primi plăți cu titlu de asigurare socială de vreun fel, dacă un stat decide să creeze un sistem de beneficii trebuie să o facă într-o manieră compatibilă cu articolul 14“ (Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2005, pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 55). ...