Decizia CCR nr. 52/2022Punctul 29

29. Critica raportată la art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție este neîntemeiată, având în vedere Decizia Curții nr. 463 din 11 iulie 2019. De asemenea, în concordanță cu jurisprudența Curții Constituționale, art. 47 alin. (2) din Constituție acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor. În exercitarea acestei largi marje de apreciere, statul este însă ținut, în anumite situații, cum este și cea de față, de exigența de a se asigura că, odată reglementat un beneficiu, acesta este acordat în mod nediscriminatoriu. Așadar, această soluție nediscriminatorie, consacrată de altfel și prin Decizia Curții Constituționale nr. 463 din 11 iulie 2019, este singura care poate adapta legislația actuală la exigențele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, deși Protocolul nr. 1 la Convenție nu include dreptul de a primi plăți cu titlu de asigurare socială de vreun fel, dacă un stat decide să creeze un sistem de beneficii trebuie să o facă într-o o manieră compatibilă cu art. 14 din Convenție. ...