Decizia CCR nr. 632/2018Punctul 42

42. O asemenea concluzie nu este de natură să aducă atingere principiului care reglementează, la nivel constituțional, materia asigurărilor sociale și a asistenței sociale, potrivit căruia, așa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituțională, prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 349 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018). în exercitarea acestei largi marje de apreciere, statul este însă ținut, în anumite situații, cum este și cea de fată, de exigența de a se asigura că, odată reglementat un beneficiu, acesta este acordat în mod nediscriminatoriu. Această soluție este, de altfel, singura care poate adapta legislația actuală la exigențele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, "deși Protocolul nr. 1 nu include dreptul de a primi plăți cu titlu de asigurare socială de vreun fel, dacă un stat decide să creeze un sistem de beneficii trebuie să o facă într-o manieră compatibilă cu articolul 14" (Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2005 pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Marii Britanii, paragraful 55). ...