Decizia CCR nr. 594/2021Punctul 7

7. În continuare se susține contrarietatea dintre normele criticate și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dezvoltându-se criteriile pe baza cărora se poate verifica dacă o anumită faptă (și sancțiunea aferentă) intră sau nu în sfera noțiunii de materie penală. Se apreciază că, deși consecințele răspunderii contravenționale și penale sunt diferite, faptele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 171/2010 se încadrează în noțiunea de „materie penală“ avută în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ca atare, o persoană sancționată contravențional în temeiul art. 8 din Legea nr. 171/2010 nu ar mai putea fi judecată și nici cercetată pentru aceeași activitate (cu referire la garanțiile prevăzute de art. 4 din Protocolul nr. 7 în Cauza Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, pct. 110). Se mai arată că și reciproca este valabilă: o persoană condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) și art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 nu ar mai putea fi sancționată contravențional pentru vreuna din acțiunile ce intră în componența elementelor materiale ale infracțiunilor. Se precizează că, în privința acestei probleme de drept, instanțele judecătorești din România au adoptat puncte de vedere diferite: în unele cazuri s-a dispus încetarea procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, pentru actele materiale pentru care inculpații au fost anterior sancționați contravențional, iar în alte cazuri s-a dispus condamnarea inculpaților, deși aceștia au fost anterior sancționați contravențional pentru acțiunile ce intrau în conținutul elementelor materiale ale faptelor, sens în care se face trimitere la diverse hotărâri judecătorești. ...