Decizia CCR nr. 537/2021Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că faptele contravenționale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 ar trebui sancționate potrivit prevederilor art. 137 din Codul penal, care conțin măsuri sancționatorii mai blânde și în virtutea cărora cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, iar nu potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Se învederează faptul că sistemul sancționator al infracțiunii poate fi mai blând în comparație cu cel al contravenției, respectiv minimul amenzii ce poate fi aplicat în cazul săvârșirii unei infracțiuni este de trei ori mai mic decât minimul amenzii aplicat în cazul săvârșirii unei contravenții precum cea prevăzută de actele normative în discuție, ceea ce este lipsit de sens și neconstituțional, fiind în contradicție totală cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu art. 1 alin. (5) , art. 20, art. 44, art. 45 și art. 53 din Constituție. De asemenea, caracterul neclar, echivoc și puțin previzibil al normelor criticate conduce și la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, context în care sunt enumerate decizii ale Curții Constituționale și sunt redate considerente cuprinse în acestea în materia calității actelor normative. Se mai arată că, într-adevăr, în virtutea prevederilor Convenției, statele au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare, însă marja de apreciere nu este absolută, ingerința în dreptul de proprietate trebuie să țină seama de anumite criterii (trebuie să fie prevăzută de lege, să aibă un scop legitim, să asigure o proporție echitabilă între scopul urmărit și mijloacele utilizate), iar, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicarea unei amenzi egale cu profitul realizat este disproporționată în raport cu scopul urmărit. ...