Decizia CCR nr. 494/2022Punctul 7

7. În aceste condiții de fapt și de drept, autorul excepției susține că a fost trimis în judecată alături de ceilalți inculpați și, ulterior, condamnat, întrucât a fost lipsit de șansa ca împotriva lui să se fi adoptat o sancțiune contravențională. Apreciază că pluralitatea de soluții diferite ca natură juridică pronunțate în cauza penală în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate are drept cauză maniera defectuoasă de redactare a normei de incriminare. Astfel, arată că în Legea nr. 211/2011 sunt o multitudine de măsuri care au caracter imperativ, fiind deci obligatorii, iar nu facultative, însă art. 61 alin. (1) lit. a) , b) și c) din lege reglementează, în mod limitativ, exhaustiv, faptele ce constituie contravenție. În aceste condiții, folosind argumentul de interpretare logică per a contrario, apreciază că nesocotirea oricăror alte dispoziții din Legea nr. 211/2011 ar urma să constituie acțiunea ori inacțiunea reprezentând elementul material al laturii obiective a infracțiunii. Prin urmare, susține că sarcina destinatarului normei ar fi aceea de a exclude faptele contravenționale pentru a stabili dispozițiile în raport cu care o faptă concretă constituie infracțiune. Invocă considerentele paragrafului 17 din Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la condițiile de calitate a legii, impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...