Decizia CCR nr. 233/2021Punctul 2

2. Autorul excepției de neconstituționalitate din prezenta cauză a susținut că art. 400 alin. (1) ,art. 405 alin. (2) și (3) și art. 406 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale din art. 1 alin. (5) , art. 21 alin. (3) ,art. 23 alin. (8) și (12) și art. 127 deoarece ședința de judecată în care a fost pronunțată decizia judecătorească din dosarul în cadrul căruia excepția a fost ridicată „nu a fost publică la momentul pronunțării“ și, deși pronunțarea a constat în citirea dispozitivului „fără citarea inculpatului, nu a existat nicio motivare în fapt ori/și în drept în susținerea soluției de condamnare“. În aceste condiții, arată autorul excepției, persoana vizată de respectiva decizie penală de condamnare nu a cunoscut motivele pentru care urma să execute în regim de detenție o pedeapsă cu închisoarea, acestea fiindu-i aduse la cunoștință abia la aproximativ o lună [s.n. mai exact după 20 de zile, deci în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 406 alin. (1) din Codul procedură penală] de la momentul la care executarea pedepsei începuse în mod efectiv. De aceea, inculpatul nu a putut accepta ori înțelege la momentul pronunțării sale o soluție care îi era defavorabilă, dar nu era și motivată, însă a fost obligat să înceapă executarea pedepsei astfel pronunțate. ...