Decizia CCR nr. 233/2021Punctul 3

3. În esență, și inclusiv în cadrul pledoariei orale din fața Curții Constituționale, autorul excepției de neconstituționalitate din prezenta cauză a solicitat explicit ca, având în vedere situația de fapt din dosarul în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și modul în care instanțele judecătorești au înțeles să interpreteze și să aplice normele legale procesual penale criticate, instanța de control constituțional să impună obligația ca judecătorul să motiveze hotărârea judecătorească la data pronunțării și nu într-un termen de cel mult 30 de zile așa cum prevede art. 406 alin. (1) și (2) din Codul procedură penală. Alternativ, el a solicitat ca prevederile art. 406 să fie însoțite de sancțiuni pentru a determina judecătorii să respecte cu strictețe dispozițiile sale. Autorul excepției a precizat și faptul că inclusiv o motivare succintă, dar făcută publică la data pronunțării hotărârii judecătorești ar putea fi considerată satisfăcătoare, prin prisma situației concrete din dosarul în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Cât privește art. 405 alin. (3) din Codul de procedură penală autorul excepției a susținut că publicul din sala de judecată ar trebui să aibă acces și la argumentele pe care se sprijină un dispozitiv al unei hotărâri judecătorești, deoarece justiția fără motivare este un act discreționar. Deși critica referitoare la art. 400 alin. (1) din Codul de procedură penală nu este motivată distinct, din ansamblul sesizării se poate deduce că ea a fost formulată prin corelare cu criticile aduse art. 405 alin. (3) din Codul de procedură penală. ...