Decizia CCR nr. 236/2021Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În esență, distingând mai întâi în privința posibilelor sensuri ale criticilor de neconstituționalitate, arată că, dacă critica de neconstituționalitate constă în aceea că nu s-ar putea ataca separat chestiunea competenței instanței, atunci excepția este inadmisibilă, întrucât se solicită Curții Constituționale să reglementeze separat o cale de atac, alta decât cea prevăzută de Codul de procedură penală. Dacă însă critica este în sensul că art. 347 din Codul de procedură penală nu ar prevedea deloc o cale de atac în privința competenței instanței, atunci excepția este nefondată, întrucât chiar critica de neconstituționalitate face obiectul examenului instanței de control judiciar în calea de atac a contestației. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în care au fost examinate critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 817 din 7 decembrie 2017, Curtea a reținut explicit că orice chestiune ridicată în procedura de fond a camerei preliminare poate fi analizată de instanța de control judiciar în calea de atac a contestației. Ca urmare, dacă se are în vedere această ipoteză, excepția este neîntemeiată, critica de neconstituționalitate fiind rezultatul unei lecturi greșite a textului. ...