Decizia CCR nr. 233/2021Punctul 6

6. În continuare, cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la lipsa motivării hotărârii judecătorești la momentul pronunțării, susține că premisa ce susține neconstituționalitatea dispozițiilor art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală este aceea că la momentul pronunțării unei hotărâri definitive nu există niciun fel de motivare care să probeze faptul că inculpatul a fost ascultat [„the right to be heard“] ori că în procesul de deliberare judecătorii cauzei au ținut cont de apărările formulate de către inculpat, în condițiile în care prin hotărâre definitivă s-a răsturnat o soluție de achitare, instanța de control judiciar dispunând condamnarea autorului excepției la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție. Susține că, în cauză, nu a cunoscut motivele pentru care urmează să execute în regim de detenție o pedeapsă cu închisoarea, motivele în fapt și în drept ce au stat la baza hotărârii judecătorești pronunțate de instanță fiind redactate la aproximativ o lună după momentul în care a început să execute pedeapsa în regim de detenție. ...