Decizia CCR nr. 233/2021Punctul 7

7. Susține, totodată, că o serie de factori, precum: inexistența oricărei motivări, oricât de sumare, la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești a cărei punere în executare a condus automat la privarea sa de libertate; imposibilitatea de a accepta și de a înțelege o soluție defavorabilă nemotivată, dar executorie; imposibilitatea de a discerne în ce măsură apărările sale au fost cu adevărat ascultate; imposibilitatea de a înțelege în ce măsură deliberările cu privire la soluția pronunțată au fost efective, formale ori inexistente; imposibilitatea de a concluziona în ce măsură motivarea hotărârii la un interval lung de timp după momentul pronunțării are legătură cu deliberarea anterioară pronunțării ori aceasta implică o nouă deliberare; imposibilitatea de a discerne în ce măsură motivarea reflectă convingerea judecătorului de la momentul pronunțării ori reprezintă doar un mecanism prin care se încearcă justificarea unei soluții arbitrare luate fără a exista o deliberare efectivă; neaducerea de îndată la cunoștință a motivelor pentru care s-a dispus arestarea; imposibilitatea de a exercita o cale extraordinară de atac imediat ori la scurt timp după momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești; imposibilitatea publicului de a cunoaște motivele ce au dus la privarea sa de libertate, în contextul în care citirea minutei nu lămurește acest aspect, iar hotărârea motivată nu este accesibilă publicului la grefa instanței aduc atingere prevederilor constituționale și convenționale invocate. ...