Decizia CCR nr. 582/2021Punctul 19

19. Pe baza constatărilor evocate, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate care, în cauza respectivă, a vizat prevederile art. 1 alin. (3) , ale art. 3, 4, 6-8 și 11 din Legea nr. 77/2016, precum și legea în ansamblul său. Curtea și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, reținând că legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ. Mai mult decât atât, printr-o decizie ulterioară, respectiv Decizia nr. 36 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 19 iunie 2019, paragrafele 39-41, Curtea, raportându-se și la Decizia nr. 282 din 26 aprilie 2018, a statuat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanțelor judecătorești a quo în condițiile în care notificarea formulată de debitori nu respectă condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 77/2016. Or, a conchis Curtea, dacă o excepție de neconstituționalitate este ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, este de asemenea inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. ...