Decizia CCR nr. 562/2021Punctul 19

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate oferă structurilor reprezentative ale unităților de cult posibilitatea de a dobândi în proprietate, prin reconstituire, suprafețele de teren agricol pe care le-au avut anterior anului 1945. Referindu-se la aceste entități, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 menționează expres centrele eparhiale, protoieriile, mânăstirile, schiturile, parohiile și filiile. Formal, autorii excepției nu se încadrează în această enumerare, fiind Protopopiatul Român Unit cu Roma, GrecoCatolic, Marghita, respectiv Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea. Or, argumentarea pretinsei neconstituționalități este realizată tocmai din perspectiva faptului că dispozițiile de lege criticate nu includ protopopiatele (care sunt circumscripții administrative bisericești, ce cuprind mai multe parohii din aceeași episcopie), respectiv episcopiile (prin „episcopie“ se înțelege teritoriul asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop sau instituția bisericii creștine care este condusă de un episcop), printre entitățile care pot beneficia de restituire. Nemulțumirea autorilor excepției vizează așadar o omisiune de reglementare, a cărei complinire nu ține de competența Curții Constituționale, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Curtea Constituțională nu se poate substitui legiuitorului pentru eventuala completare a listei titularilor dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, în condițiile în care legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât acesta să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecți de drept. ...