Decizia CCR nr. 501/2021Punctul 24

24. De asemenea, Curtea observă că munca în folosul comunității nu este o sancțiune, ci o activitate liber consimțită, menită să strângă relațiile pe care persoana le are cu comunitatea, să faciliteze resocializarea și reinserția în grupul social din care provine. În același timp, desfășurarea unei activități utile din punct de vedere social, chiar dacă nu este remunerată, asigură persoanei încrederea în forțele proprii și grăbește evoluția pozitivă a personalității acesteia. Curtea reține că solicitarea instanței de judecată adresată inculpatului cu privire la manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității se face în condiții de eventualitate raportat la situația pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei, dispozițiile de lege criticate nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Având în vedere că inculpatul este, prin definiție, partea care suportă presiunea procesului penal sub forma amenințării unei posibile soluții de condamnare, condiționarea dispunerii soluției amânării aplicării pedepsei de manifestarea - în cursul judecății - a acordului infractorului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității nu aduce atingere principiului fundamental al prezumției de nevinovăție, consacrat de prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție. Mult mai important este faptul că, în măsura în care inculpatul nu își manifestă acordul de a presta o muncă în folosul comunității, instanța de judecată se află în imposibilitatea de a aplica instituția analizată. ...