Decizia CCR nr. 469/2021Punctul 4

4. În acest sens se menționează art. 16 pct. 3 din Convenție, care stipulează că, „pentru a preveni apariția oricăror forme de exploatare, violență și abuz, statele părți se vor asigura că toate facilitățile și programele destinate să servească persoanelor cu dizabilități sunt eficient monitorizate de autorități independente.“ Art. 33 pct. 2 din Convenție face referire la necesitatea unor mecanisme independente pentru implementarea acesteia. Totodată, art. 33 pct. 3 din Convenție indică organizațiile care trebuie să participe la procesul de monitorizare, respectiv societatea civilă, în special persoanele cu dizabilități și organizațiile care le reprezintă. Se observă că în teza a doua a art. 33 pct. 2 din Convenție sunt menționate Principiile de la Paris privind mecanismele de monitorizare a drepturilor omului, conform cărora sunt reglementate instituții precum Avocatul Poporului, Institutul Român pentru Drepturile Omului și Consiliul de monitorizare a implementării Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, denumit în continuare Consiliul de monitorizare. Independența Consiliului de monitorizare este garantată prin reglementarea modalității de numire, a revocării din funcție, a duratei mandatului și a obligației impuse conducerii acestuia de a nu solicita sau primi instrucțiuni din partea niciunei alte persoane. În completare, Convenția integrează Principiile de la Paris în teza finală din art. 33 pct. 2, care pun accentul pe două condiții fundamentale, și anume independența și pluralismul. Independența are un sens triplu în Principiile de la Paris, iar două dintre aceste sensuri sunt relevante în cazul de față, după cum urmează: în primul rând, instituțiile de monitorizare a drepturilor omului, în cazul de față consiliile de monitorizare, ar trebui să fie independente din punct de vedere funcțional, ceea ce înseamnă că acestea ar trebui să fie libere de interferența guvernului sau a factorului politic; în al doilea rând, Principiile de la Paris stipulează că instituțiile de promovare și monitorizare a drepturilor omului trebuie să aibă personal independent, ceea ce înseamnă că membrii personalului lor, inclusiv conducerea, ar trebui să poată acționa într-un mediu fără presiune și să fie numiți (și, dacă este necesar, respinși) conform unei proceduri corecte și clare. Or, în cazul de față, procedura de numire prin intermediul procedurii de avizare în comisia de specialitate nu a fost nici corectă, nici clară. Aceste considerente sunt pe deplin reflectate în expunerea de motive a Legii nr. 8/2016, unde legiuitorul declară că această lege are drept scop punerea în aplicare a Convenției prin crearea unui mecanism independent și menționează explicit Principiile de la Paris. De asemenea, Legea nr. 8/2016 formulează principiul independenței în art. 4. ...