Decizia CCR nr. 460/2021Punctul 6

6. Autorul mai susține că art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 15 alin. (3) din același act normativ, care prevede posibilitatea formulării căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cerere de suspendare a executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond asupra anulării actului, în condițiile în care este vorba de un act administrativ a cărui anulare este soluționată în mod definitiv în prima instanță, conform dispozițiilor art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, încalcă dreptul la un proces echitabil. Sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 228 din 6 aprilie 2017 și nr. 507 din 17 iulie 2018 și se susține că este neconstituțional ca hotărârea primei instanțe prin care a fost soluționată cererea de anulare a ordinului prefectului, contestat în temeiul art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, să nu fie supusă niciunei căi de atac, iar hotărârea pronunțată cu privire la suspendarea aceluiași ordin al prefectului să fie supusă căii de atac a recursului reglementat de art. 14 alin. (4) coroborat cu art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Sunt încălcate principiul simetriei, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în condițiile în care împotriva unei hotărâri care are un efect temporar, limitat în timp până la soluționarea cauzei pe fond, partea adversă are la dispoziție mai multe căi de atac decât ar avea autorul excepției în privința hotărârii ce se va pronunța în cererea de anulare a ordinului prefectului. ...