Decizia CCR nr. 464/2021Punctul 16

16. Una dintre diferențele care subzistă între cele două cauze de suspendare a plății pensiei de invaliditate constă în categoria de persoane vizată de această măsură. Astfel, în vreme ce art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 îi vizează pe pensionarii de invaliditate, încadrați în gradul I sau II de invaliditate, precum și pe pensionarii urmași încadrați în gradul I sau II de invaliditate, prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 îi vizează pe pensionarii de invaliditate, încadrați în gradul III de invaliditate, precum și pe copilul pensionar de urmaș, încadrat în gradul III de invaliditate. În acest sens, Curtea observă că, potrivit art. 69 din Legea nr. 263/2010, „În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este: a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și a capacității de autoîngrijire; b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire; c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă“. În condițiile în care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea suspendării plății pensiei în situația reglementată de art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, considerentele reținute în sprijinul acestei soluții sunt aplicabile mutatis mutandis și în constatarea constituționalității soluției legislative criticate în prezenta cauză. Această soluție se impune a fortiori, având în vedere că pensionarul încadrat în gradul I sau II de invaliditate se află, în mod obiectiv, într-o situație mai grea decât cea în care se află pensionarul încadrat în gradul III de invaliditate. ...