Decizia CCR nr. 895/2021Punctul 15

15. Se observă că și în sistemul asigurărilor sociale din sistemul public legiuitorul a oferit o definiție similară invalidității de gradul III. Astfel, potrivit art. 69 lit. c) din Legea nr. 263/2010, „În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este: [...] c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă“. Ca urmare a adoptării acestei concepții cu privire la invaliditatea de gradul III, în art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut, în mod firesc, că „În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: (...) f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III de invaliditate... realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) și b) sau pct. II, depășind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv“. Curtea s-a pronunțat în jurisprudența sa recentă cu privire la constituționalitatea soluției normative de suspendare a plății pensiei de invaliditate de gradul III prin Decizia nr. 464 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1026 din 27 octombrie 2021, paragraful 18, și a reținut că invaliditatea de gradul III, spre deosebire de invaliditatea de gradul I și II care implică faptul că persoana și-a pierdut complet capacitatea de muncă, presupune că persoana și-a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. Într-o atare situație, considerând, în mod firesc, că invaliditatea și, în consecință, pensia acordată pe acestei temei reprezintă situații excepționale, legiuitorul a oferit posibilitatea ca beneficiarul pensiei de invaliditate de gradul III să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Cu alte cuvinte, legiuitorul a stabilit o corelație, în oglindă, între gradul de afectare a capacității de muncă și gradul de neafectare a acesteia, care permite prestarea unei activități profesionale. Orice abatere de la acest echilibru conduce, în mod necesar, la anularea a însăși rațiunii care l-a ghidat pe legiuitor în demersul de a armoniza două împrejurări care caracterizează simultan una și aceeași persoană: pierderea capacității de muncă cu cel puțin 50% și păstrarea corelativă a capacității de muncă până la 50%, de natură să facă posibilă desfășurarea, mai departe, de activități profesionale. Cu alte cuvinte, eventualitatea ca persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate de gradul III să poată lucra mai mult de 50% din timpul normal de muncă reprezintă o contradicție in terminis. ...