Decizia CCR nr. 398/2021Punctul 21

21. Distinct de cele menționate, cât privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) , Curtea reține că, în cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor sau a serviciilor este constatată de reprezentanții autorităților abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplică și sancțiuni, operatorul economic are posibilitatea să conteste în justiție temeinicia și realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum și legalitatea sancțiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse. Procesul-verbal de constatare a contravenției se întocmește pe baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator și, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forță probantă până la proba contrară. Contravenientul are posibilitatea să-l conteste și să uzeze de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realității. În acest sens, art. 62 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 stabilește că prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care consacră, în art. 31-36, căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, soluționarea acestora revenind instanței judecătorești. Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea liberului acces la justiție nu pot fi reținute, având în vedere că, în acest caz, instanța judecătorească competentă administrează probele prevăzute de lege, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, partea interesată având posibilitatea de a formula apărările pe care le consideră pertinente și utile. ...