Decizia CCR nr. 402/2021Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 operează, în ipoteza actelor administrative individuale, o repunere în termen pentru contestarea acestora, după ce situațiile juridice au rămas definitive, inducând astfel un efect retroactiv deciziilor Curții Constituționale. Autorul excepției solicită să se aibă în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional, cu referire la întinderea efectelor deciziilor Curții Constituționale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). Prin urmare, acesta susține că aplicarea pentru viitor a deciziilor Curții vizează, în mod primordial, situațiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit facta praeterita ca urmare a necontestării lor. În ceea ce privește cauzele care nu se aflau încă pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei (de admitere), chiar dacă acțiunea este introdusă în termenul de prescripție a dreptului, partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei Curții Constituționale, din perspectiva acesteia fiind vizat un raport juridic epuizat. În final, autorul apreciază că partea ar viza în acest caz modificarea raporturilor juridice existente, cu consecința extinderii efectelor deciziei Curții pentru trecut. Or, o asemenea situație ar contraveni flagrant prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră expres efectul ex nunc al deciziilor instanței constituționale. ...