Decizia CCR nr. 22/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că, prin Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017, Curtea a reținut că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulității relative, este neconstituțională. Se face trimitere la paragraful 36 al deciziei anterior menționate și se susține că, prin raportare la acesta, norma juridică criticată limitează obiectul contestației pentru judecătorul de cameră preliminară ce exercită controlul legalității încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, paragraful 24, arătându-se că efectele deciziilor Curții Constituționale se produc pentru viitor și în situațiile juridice pendinte, precum și, în mod excepțional, în situații care au devenit facta praeterita. Se susține că, în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, la data învestirii instanței de fond, Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017 era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar necorelarea prevederilor art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală cu această decizie face ca textul criticat să aibă un caracter vădit neconstituțional, fiind lipsit de claritate, precizie și previzibilitate. Se susține că extinderea aplicării unei decizii a Curții Constituționale la alte norme juridice, în ipoteza în care o dispoziție legală a fost declarată neconstituțională, de către instanța de judecată, în cazul pasivității timp de 45 de zile a legiuitorului, presupune încălcarea principiului separației puterilor în stat. Se mai susține că principiul legalității nu poate încălca principiul stabilității raporturilor juridice. ...