Decizia CCR nr. 501/2025Punctul 10

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală. Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 58 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală, în reglementarea în vigoare la data sesizării Curții Constituționale. Normele procesual penale au următorul conținut: „(2) Acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, precum și a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate.“ ...