Decizia CCR nr. 351/2021Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, revizuirea se motivează sub sancțiunea nulității prin cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de declarare a căii de atac, termen care condiționează posibilitatea efectivă de formulare a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod de motivarea și comunicarea ultimei hotărâri pronunțate înăuntrul termenului de 30 de zile. Deoarece simpla respingere sau admitere a unei căi de atac nu dă posibilitatea părților din cadrul procesului în care a fost pronunțată hotărârea să ia cunoștință de motivele care au dus la pronunțarea sentinței și, implicit, să verifice dacă se impune formularea căii extraordinare de atac a revizuirii, dispozițiile legale criticate sunt contrare principiului egalității în fața legii, principiului accesului liber la justiție, dreptului la apărare și dreptului de folosire a căilor de atac. Astfel, ca urmare a necunoașterii motivării unei hotărâri potrivnice, este imposibilă depunerea în termen a unei cereri de revizuire. Ca atare, prin instituirea unui termen în interiorul căruia se poate formula cererea de revizuire, care curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, legiuitorul a limitat posibilitatea efectivă de formulare a acestei căi de atac, contrar prevederilor constituționale. Totodată, se învederează faptul că dispozițiile legale criticate nu au fost corelate cu cele ale art. 427 din același cod, care prevăd faptul că hotărârea, chiar dacă este definitivă, se va comunica părților, ceea ce nu era valabil în vechiul Cod de procedură civilă. ...