Decizia CCR nr. 229/2021Punctul 23

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 511 din Codul de procedură civilă instituie atât termene pentru formularea revizuirii, cât și pentru motivarea acesteia. Astfel, în funcție de motivele pe care se întemeiază cererea, prevede termene diferite pentru formularea revizuirii, stabilind și momentul de la care acestea încep să curgă. În ceea ce privește termenul de revizuire prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8, cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv în cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unor hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Potrivit art. 634 din același cod, sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs; aceste hotărâri devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării. Cu privire la termenul de motivare a revizuirii, potrivit art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității. Astfel, în virtutea acestor norme, motivarea revizuirii este permisă și printr-un act separat, cu condiția ca partea interesată să se încadreze în termenul de invocare a motivului respectiv, iar sancțiunea aplicabilă în cazul nemotivării cererii de revizuire este nulitatea acesteia. ...