Decizia CCR nr. 371/2021Punctul 20

20. Se susține, de asemenea, că art. 3 și 4 din Legea nr. 77/2016, precum și legea în ansamblul său încalcă principiul proporționalității, consacrat de art. 53 alin. (2) din Constituție. Arată astfel că proporționalitatea presupune o relație justă între măsura juridică adoptată, realitatea socială și scopul legitim urmărit, însă Legea nr. 77/2016 nu are un scop legitim, ci se bazează pe o falsă lacună legislativă și nu realizează o adecvare justă între realitatea socială și măsura propusă. Realitatea socială pe care legiuitorul trebuie să o aibă în vedere trebuie să pornească de la riscurile contractului de credit pe care și le asumă creditorul, în baza unui preț al contractului. Legiuitorul nu poate interveni deopotrivă în prețul contractului și în reașezarea riscurilor acestuia, deoarece, procedând astfel, ar adopta o măsură injustă. Se susține că art. 4 din lege, care stabilește și condițiile în care dreptul debitorului de a da în plată poate fi contestat ca fiind exercitat în afara limitelor legale (și implicit stabilește și întinderea dreptului debitorilor de a da în plată), permite modificarea discreționară a prețului contractului de către debitor și constituie un stimulent pentru ca debitorii să nu își execute obligațiile contractuale de plată a datoriilor și lasă loc hazardului moral al debitorului. ...