Decizia CCR nr. 345/2021Punctul 12

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut în actul de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 56 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Din analiza notelor scrise prin care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, autoarea acesteia critică doar dispozițiile art. 56 alin. (1) teza întâi și alin. (4) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002. Cu privire la art. 56 alin. (1) , Curtea reține că, ulterior sesizării sale, acesta a fost modificat prin Legea nr. 247/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 7 noiembrie 2018, în sensul celor susținute de autoarea excepției, fără a păstra soluția legislativă criticată. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile de lege criticate în redactarea anterioară, avută la momentul sesizării Curții Constituționale, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 56 alin. (1) teza întâi și alin. (4) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2018, dispoziții care au următorul cuprins: – Art. 56 alin. (1) teza întâi: „Străinilor intrați în România în scopul încadrării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară în scop de muncă dacă prezintă contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul general de evidență a salariaților, din care rezultă că salariul este cel puțin la nivelul câștigului salarial mediu brut [...].“; ... – Art. 56 alin. (4) : „Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară în scop de muncă se acordă dacă străinul prezintă următoarele documente: [...] b) dovada menținerii salariului cel puțin la nivelul prevăzut la alin. (1) pe toată perioada șederii acordată anterior.“ ... ...