Decizia CCR nr. 345/2021Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate prin Decizia nr. 832 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 28 martie 2016, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție. Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 constituie cadrul normativ prin care sunt reglementate intrarea, șederea și ieșirea străinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României, drepturile și obligațiile acestora, precum și măsurile specifice de control al imigrației, în conformitate cu obligațiile asumate de România prin documentele internaționale la care este parte. De asemenea, observând nota de fundamentare ce a însoțit Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 august 2014, prin care au fost modificate textele criticate, Curtea a constatat că, la adoptarea actului normativ, legiuitorul a avut în vedere transpunerea Directivei 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 343 din 23 decembrie 2011, în cuprinsul acesteia precizându-se că actul nu aduce atingere competenței statelor membre în ceea ce privește condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pe piețele forței de muncă ale acestora. ...