Decizia CCR nr. 301/2021Punctul 31

31. În ceea ce privește art. 396 alin. (8) din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că încalcă prezumția de nevinovăție prevăzută în art. 23 alin. (11) din Constituția României și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care, deși instanța nu poate pronunța o soluție de condamnare din pricina prescripției răspunderii penale, pronunță o soluție de încetare a procesului penal, însă în motivarea acesteia prezintă argumentele pentru care nu poate adopta o soluție de achitare, aspect ce echivalează cu o apreciere asupra vinovăției sale. Se afirmă că s-ar încălca și prevederile art. 16 din Constituție, întrucât ar fi discriminări între persoane aflate în situații juridice identice sau similare: „învinuitul (sau inculpatul în faza de urmărire penală) poate fi exonerat de răspunderea penală prin soluția de clasare conform art. 18 din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 din Codul de procedură penală (autoritate de lucru judecat), dar inculpatul trimis în judecată nu poate fi achitat în temeiul art. 396 alin. (1) , (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală (pe motiv de autoritate de lucru judecat), deoarece judecătorul este obligat să pronunțe o soluție de încetare a procesului penal, conform textului criticat - art. 396 alin. (8) din Codul de procedură penală“ (a se vedea fila 23 din încheierea de sesizare a Curții Constituționale). ...