Decizia CCR nr. 301/2021Punctul 11

11. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (8) din Codul de procedură penală, autorul consideră că a intervenit prescripția specială cu referire la faptele de complicitate la exercitarea fără drept a profesiei de avocat, însă precizează că, totuși, legea internă nu îi permite să solicite nici continuarea procesului penal și achitarea și nici achitarea motivată pe existența autorității de lucru judecat. Consideră că textul încalcă prezumția de nevinovăție prevăzută în art. 23 alin. (11) din Constituția României și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care solicită a se avea în vedere cauzele Didu împotriva României și Caraian împotriva României. Susține că se va ajunge la situația paradoxală (neconstituțională) în care judecătorul, deși nu poate pronunța condamnarea inculpatului, va trebui să constate și să motiveze în detaliu vinovăția inculpatului. Conform Cauzei Bulfinsky împotriva României, instanța trebuie să analizeze și să ofere explicații detaliate cu privire la motivul respingerii cererilor apărării de administrare de probe. Consideră că textul criticat încalcă și prevederile art. 16 din Constituție, întrucât stabilește discriminări între persoane aflate în situații juridice identice sau similare: învinuitul (sau inculpatul în faza de urmărire penală) poate fi exonerat de răspunderea penală prin soluția de clasare conform art. 18 din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 din Codul de procedură penală (autoritate de lucru judecat), dar inculpatul trimis în judecată nu poate fi achitat în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală (pe motiv de autoritate de lucru judecat), deoarece judecătorul este obligat să pronunțe o soluție de încetare a procesului penal, conform textului criticat. Solicită a se vedea și Deciziile Curții Constituționale nr. 112 din 14 iulie 1998 și nr. 582 din 20 iulie 2016. Apreciază că textul de lege criticat încalcă prezumția de nevinovăție, în măsura în care, deși instanța nu poate pronunța o soluție de condamnare din pricina prescripției răspunderii penale, pronunță o soluție de încetare a procesului penal, însă în motivarea acesteia prezintă argumentele pentru care nu poate adopta o soluție de achitare, aspect ce echivalează în opinia inculpatului cu o apreciere asupra vinovăției sale. ...