Decizia CCR nr. 496/2021Punctul 5

5. Președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Mihai Hotca. Acesta solicită Curții respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că criticile de neconstituționalitate formulate de autoarele excepției sunt inaplicabile în prezenta cauză și că acestea pleacă de la o premisă greșită. Se arată, în acest sens, că între ipoteza intervenirii prescripției răspunderii penale, analizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016, invocată de autoarele excepției în prezenta cauză, și ipoteza decesului făptuitorului există diferențe fundamentale, care impun soluții diferite și care au permis legiuitorului să reglementeze o soluție diferită în privința ipotezei prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a doua din Codul de procedură penală. Se susține că, în cazul intervenirii prescripției răspunderii penale, este vorba despre o culpă a statului, care nu a acționat cu celeritate în soluționarea cauzei penale, pe când dispozițiile legale criticate prevăd ipoteza unui eveniment impredictibil, respectiv decesul inculpatului, eveniment care nu are legătură cu o culpă a unei persoane sau a unui organ al statului. Se arată, de asemenea, că, în cazul prescripției răspunderii penale, inculpatul rămâne în cadrul procesual existent, acesta fiind în viață, pe când prin decesul inculpatului dispare unul dintre protagoniștii raportului juridic penal de conflict, care este raportul juridic ce a atras competența instanței penale. Din acest punct de vedere, se arată că acțiunea civilă este accesorie celei penale și că, în momentul în care inculpatul nu mai există, este firesc ca instanța nespecializată în drept civil, respectiv instanța penală, să lase nesoluționată acțiunea civilă, care va fi soluționată de către instanța civilă. Se arată că prin soluția juridică criticată nimic nu se pierde și niciun participant la procesul penal nu este prejudiciat, pentru că probele rămân câștigate cauzei și, mai mult, conform dispozițiilor Codului de procedură penală, măsurile asigurătorii rămân instituite încă 30 de zile. Se susține că toate aspectele anterior arătate constituie diferențe esențiale care nu fac aplicabile în prezenta cauză considerentele Deciziei nr. 586 din 13 septembrie 2016. Se arată că, în cauza în care prezenta excepție a fost invocată, după 2 ani de la începutul procesului, încă nu au fost clarificate problemele juridice referitoare la moștenire. Prin urmare, admiterea prezentei excepții de neconstituționalitate ar determina suspendarea soluționării acțiunii civile promovată în procesul penal, ceea ce ar împovăra rolul instanței penale cu o acțiune civilă care ar fi greu de soluționat. Se susține că vechea reglementare prevedea soluționarea separată a acțiunii civile de către instanța penală, în ipoteza analizată în prezenta cauză, dar că tocmai neajunsul anterior menționat a determinat legiuitorul să opteze pentru transmiterea competenței de soluționare a acțiunii civile către instanța civilă, care este specializată în soluționarea unor astfel de cauze. Se arată că soluția legislativă prevăzută de dispozițiile legale criticate este în acord cu prevederile constituționale și convenționale invocate de autoarele excepției. În fine, se susține că și în fața instanței civile acțiunea civilă se suspendă atunci când există probleme juridice referitoare la succesiune, că nimeni și nicio măsură legislativă nu poate afecta această soluție de suspendare, câtă vreme nu sunt clarificate problemele anterior menționate, și că doar creditorii succesibilului ar putea interveni în cauza civilă și nicidecum creditorii succesorului. ...