Decizia CCR nr. 301/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 586 din 13 septembrie 2016, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din același cod, sunt neconstituționale în ceea ce privește lăsarea nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Se susține că cele două cazuri de încetare a procesului penal, prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, respectiv prescripția răspunderii penale și decesul suspectului sau al inculpatului, sunt similare din punctul de vedere al caracterului și al finalității, constituind împrejurări obiective care determină efectul juridic anterior menționat, motiv pentru care soluția și considerentele Deciziei nr. 586 din 13 septembrie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. Se arată că, la fel ca în ipoteza intervenirii prescripției răspunderii penale, și în ipoteza decesului inculpatului, lăsarea nesoluționată a laturii civile a cauzei de către instanța penală, cu posibilitatea părții vătămate de a obține repararea prejudiciilor provocate prin comiterea infracțiunii apelând la instanța civilă, conform art. 20 din Codul de procedură penală, încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece durata de soluționare a cauzei civile este foarte mare, depășind standardul termenului rezonabil de soluționare a cauzelor. Sunt invocate, totodată, Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 noiembrie 2009, 2 octombrie 2008 și 22 ianuarie 2009, pronunțate în Cauzele Tonchev împotriva Bulgariei, paragraful 47, Atanasova împotriva Bulgariei, paragraful 46, și Dinchev împotriva Bulgariei, paragraful 50, prin care instanța de la Strasbourg a reținut că nesoluționarea acțiunii civile de către instanța penală, în situația intervenirii prescripției răspunderii penale, încalcă dreptul de acces liber la justiție. Se arată, de asemenea, că, în cazul decesului inculpatului, durata soluționării acțiunii civile este egală cu durata cauzei penale, până la momentul constatării decesului, la care se adaugă durata soluționării cauzei civile de către instanța civilă. Se face trimitere la art. 346 din Codul de procedură penală din 1968, care, în ipoteza analizată, obliga instanța penală la soluționarea acțiunii civile, și, totodată, la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la obligativitatea soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, respectiv la Decizia nr. 316 din 17 mai 2016, paragraful 21, și Decizia nr. 513 din 5 iulie 2016, paragraful 19. Se mai susține că soluționarea cauzelor penale într-un termen rezonabil constituie un imperativ al principiului legalității procesului penal, astfel cum acesta este prevăzut la art. 2 din Codul de procedură penală. Este invocată, în acest sens, Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, paragraful 36. ...