Decizia CCR nr. 690/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autoarea excepţiei, având calitatea de parte civilă în procesul penal, apreciază că lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în caz de achitare sau de încetare a procesului penal încalcă dreptul la un proces echitabil. De asemenea arată că, în nenumărate rânduri, Curtea Constituţională a statuat că soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale respectă exigenţele textelor constituţionale şi este în deplină concordanţă cu dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în acest sens, face referire la Decizia Curţii nr. 30 din 1 februarie 2001. Arată că, în mod similar, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii. De asemenea, autoarea face referire şi la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2 octombrie 2008 şi 22 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Atanasova împotriva Bulgariei şi Dinchev împotriva Bulgariei, prin care s-a statuat că nesoluţionarea laturii civile în cazul prescripţiei răspunderii penale încalcă dreptul de acces la justiţie al părţii civile atunci când se datorează în întregime încetinelii cu care autorităţile au lucrat cazul, indiferent de posibilitatea de a introduce sau nu o acţiune civilă separată. Autoarea apreciază că un act de clemenţă al puterii legislative prin care, din considerente de politică penală a statului, este înlăturată răspunderea penală, nu ar putea constitui un temei pentru nesoluţionarea pretenţiilor civile, nesocotind astfel dreptul persoanei vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni de a obţine, în cadrul aceluiaşi proces, într-un termen rezonabil, repararea pagubei suferite.