Decizia CCR nr. 594/2015Paragraful 7

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, spre deosebire de art. 346 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală în vigoare lasă nesoluţionată acţiunea civilă în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e) , f) , g) , i) şi j) din Codul de procedură penală, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2) din acelaşi cod. Potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică. Se susţine că soluţia legislativă de lăsare nesoluţionată a acţiunii civile în ipoteza intervenirii prescripţiei vine în contradicţie cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se face trimitere la hotărârile din 2 octombrie 2008 şi 22 ianuarie 2009 pronunţate în cauzele Dinchev împotriva Bulgariei şi Atanasova împotriva Bulgariei, precum şi la Hotărârea din 19 iunie 2012 pronunţată în Cauza Constantin Florea împotriva României, prin care s-a apreciat că într-o astfel de ipoteză părţii civile îi este încălcat dreptul la un proces echitabil şi accesul liber la justiţie, întrucât, dacă legislaţia internă permite persoanei vătămate să se constituie parte civilă în procesul penal, statul are obligaţia ca acesteia să îi fie asigurate garanţiile conferite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se subliniază faptul că, în ipoteza în care intervine prescripţia acţiunii penale, aceasta presupune trecerea unui interval lung de timp la sfârşitul căruia este inechitabil ca partea civilă să fie pusă în situaţia de a relua demersurile sale prin introducerea unei acţiuni la o instanţă civilă. Se arată că situaţia este similară şi atunci când intervine decesul inculpatului sau învinuitului sau radierea inculpatului persoană juridică. Se arată că soluţionarea acţiunii civile de către instanţa penală prezintă avantajul existenţei unui probatoriu. Pentru aceste motive, se susţine că trimiterea din cuprinsul art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este neconstituţională, încălcând prevederile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie sub aspectul accesului la justiţie.