Decizia CCR nr. 667/2015Paragraful 7

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 542 din 14 iulie 2015, şi de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 426 lit. a) , art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală. Cu privire la acestea din urmă, se arată că, potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate şi procurorul sunt titulari ai căilor de atac, or, de vreme ce chiar textul constituţional anterior arătat se referă la părţi, Curtea Constituţională nu are cum să treacă peste norma constituţională citată şi să constate că şi alte persoane pot exercita căile de atac decât în situaţia în care constată că aceasta încalcă dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adică în condiţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie. Se susţine că îi este asigurat contestatoarei dreptul la un proces echitabil cu privire la latura civilă a procesului penal, drept garantat prin prevederile art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, în acord cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Se arată, de asemenea, că există o jurisprudenţă constantă a Uniunii Europene care arată că cererile de redeschidere a unei proceduri nu intră sub incidenţa art. 6 din Convenţie, fie pentru că drepturile civile sunt deja stabilite, fie pentru că nu mai există o acuzaţie în materie penală, în această etapă a procesului penal. Se face trimitere, totodată, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 8 octombrie 2015.